Odihnește-te în pace pentru confidențialitate — Ochelarii AI pot acum să recunoască pe oricine, oriunde. Un jurnalist olandez tocmai a testat o pereche de ochelari alimentați de AI care pot identifica instantaneu străinii de pe stradă. Nu există o bază de date guvernamentală. Nu există sistem de poliție. Doar date publice și inteligență artificială gata de utilizare. Te uiți la cineva și, în câteva secunde, numele lui, LinkedIn și background-ul apar în fața ochilor tăi. Partea cea mai înfricoșătoare? Nu poți opri asta. Poți să-l interzici, să-l reglementezi, să adaugi lumini roșii intermitente... Dar odată ce există astfel de tehnologii, cineva va găsi întotdeauna o modalitate de a o folosi. Pentru mine, acesta marchează un punct de cotitură. Am estompat oficial granița dintre a vedea oamenii și a-i cunoaște. Între a fi în public și a fi expus. Așadar, iată întrebarea: Când fiecare față devine un set de date, cum protejăm sensul de a fi om? #AI #Privacy #Ethics #Technology #Innovation #Data #Surveillance

Calul robot este real — și funcționează pe hidrogen. Kawasaki tocmai a dezvăluit ceva direct dintr-un film SF: un cal robot numit CORLEO. Merge, trotă și chiar galopează ca un animal adevărat — propulsat de un motor pe hidrogen de 150cc care generează electricitate pentru fiecare picior. Majoritatea oamenilor văd un vehicul futurist. Dar văd ceva mai profund — o privire asupra modului în care mașinile încep să imite biologia. Timp de secole, am proiectat roboți să pară mecanici. Acum, le proiectăm să se miște ca noi — să se adapteze, să echilibreze și chiar să decidă cum să pășim înainte. Nu este vorba doar de inovație în mișcare. Este evoluția în metal. Așadar, iată întrebarea mea: Când mașinile încep să stăpânească mișcarea, ce parte din a fi "viu" ne mai aparține? #AI #Robotics #Technology #Innovation #Future #Design

Un adolescent de 17 ani tocmai a construit un braț protetic controlat mental pentru 300 de dolari. Da, 300 de dolari. Pentru ceva ce de obicei costă 450.000 de dolari. Lasă asta să te lovească. Un adolescent, care lucra de acasă, a folosit inteligență artificială, materiale ieftine și 23.000 de linii de cod pentru a construi un dispozitiv care citește semnalele cerebrale fără operație, fără implanturi și fără un preț de 450.000 de dolari. Aceasta nu este o poveste care să te facă să te simți bine. E un foc de avertizare. Cum poate un elev de liceu să construiască ceva cu 1.500× mai ieftin decât standardul industriei? Ce spune asta despre inovație? Despre prețuri? Despre cine are acces la tehnologie care schimbă vieți? Desigur, protezele medicale sunt scumpe din motive reale: materiale, testare, reglementare, personalizare. Dar să fim sinceri — nu toate acestea justifică un preț de jumătate de milion de dolari. Această poveste scoate la iveală un adevăr simplu: Viitorul accesibilității nu va veni din sistem. Va veni de la cei din afară care îndrăznesc să o conteste. Dacă un adolescent de 17 ani poate egala proteze de top pentru o fracțiune din preț... De ce nu sunt aceste soluții disponibile pentru milioanele care au nevoie de ele? Ce părere ai — moment de cotitură sau începutul unei revoluții mai mari? #AI #Innovation #Healthcare #Accessibility #FutureOfTech