Tocmai m-am întors la YooKay după o lună în Japonia și primele câteva ore au fost cam cea mai mare pastilă neagră pe care o puteai lua. După ce am aterizat, am fost întâmpinați imediat de un anunț neclar în engleză pidgin (care ar fi putut la fel de bine să spună "bine ați venit la Bombay", după cum am înțeles). E bine de știut că Heathrow angajează personal care poate vorbi clar... Am coborât din avion și eram disperat să folosesc toaleta, dar erau dezgustător de murdare. Urină împrăștiată peste tot, șervețele uzate, mirosul neplăcut... Deși văzuse efectiv femeia de serviciu care tocmai plecase, nu era nicio dovadă de curățenie reală. Așteptați-vă ca în zilele noastre să fie mai mult un rol performativ. Apoi, în timp ce așteptau să fie preluați, au venit doi agenți de securitate și au avertizat să nu mai rămână (în zona publică de așteptare!). Ai grijă de bagaje, au spus ei, pentru că a fost o serie recentă de furturi. Evident, se așteptau să fiu turist, dar ce primă impresie lasă asta oaspeților din țara noastră? Pe autostrada aglomerată, la ora de vârf, șoferul unei dube din față arunca micul dejun de mâncare rapid pe fereastră de-a lungul drumului. Clar nu i-a păsat deloc de mediu sau de pericolul pentru alte vehicule. După ce tocmai am petrecut o lună în Japonia – o societate cu încredere, curată și ordonată, unde oamenii simt că fac tot posibilul să fie respectuoși și atenți cu ceilalți – a fost o reamintire a cât de rău a ajuns Marea Britanie și a fost ca o palmă în maxilar. Să nu mă înțelegeți greșit. Iubesc țara noastră. Dar chiar trebuie să ne punem în ordine pentru că, sincer, e jenant să trăim așa.