Tranzacționarea între 16 și 19 ore pe zi nu este niciodată doar despre bani. Urmărim iluzia controlului într-o viață care pare haotică. Ecranul ne oferă o lume care răspunde instantaneu. O lumânare verde ne spune că contăm, o lumânare roșie ne spune să încercăm din nou. Devine un cerc vicios care pare un scop, chiar și atunci când este doar dopamină care se preface că este disciplină. Sub toate acestea, nu urmăm bogăția, ci certitudinile. vrem să simțim că știm ce urmează. Piața nu confirmă niciodată nimic, doar ne tachinează. Așa că rămânem lipiți de strălucire, pentru că a face un pas înapoi se simte ca o predare. Acest lucru se manifestă peste tot în viața noastră. Urâm timpul neorganizat. Evităm riscul emoțional. Confundăm activitatea cu progresul. Ne luptăm cu relațiile pentru că nu există un tabel care să explice ce simte cineva. După un timp, identitatea noastră se topește cu rezultatul. O zi bună ne face străluciți. O zi proastă nu ne face nimic....