Articol nou: Teoria Informației despre Îmbătrânire (ITOA) afirmă că deriva epigenetică este o cauză a îmbătrânirii, celulele adoptând noi identități. O nouă revizuire spune că a apărut încetinirea unui proces numit "deriva mesenchimală", precum și o nouă strategie de reîntinerire

Deriva mesenchimală (MD) este un concept recent în biologie, care descrie dobândirea progresivă și răspândită a caracteristicilor tipice celulelor mesenchimale de către celulele care ar trebui să-și mențină identitatea specializată, non-mesenchimală. Acest fenomen este considerat o caracteristică definitorie a îmbătrânirii

Celulele non-mezenchimale, de exemplu celulele epiteliale ale pielii, celulele endoteliale ale vaselor de sânge, vasele de sânge și țesutul limfatic, preiau tiparele de expresie genică ale celulelor mesenchimale care alcătuiesc osul, mușchii și grăsimile

Celulele dobândesc caracteristici mesenchimatoare precum motilitate crescută, reorganizarea citoscheletului și depunerea componentelor matricei extracelulare, ceea ce poate duce la rigidizarea țesutului și fibroză.

Deriva epigenetică este observată în numeroase țesuturi umane îmbătrânite și în diverse afecțiuni legate de vârstă, inclusiv fibroză pulmonară, hepatică și renală, insuficiență cardiacă și boli neurodegenerative

Un nivel crescut de derivă mesenchimatoară este asociat cu progresia bolii și cu un risc mai ridicat de mortalitate