Impulsul apare când munca este sinceră, prioritățile sunt reale, iar negocierea interioară cu confortul se încheie în sfârșit. Apare în cele mai mici alegeri. Un draft lansat înainte să se simtă perfect. O decizie dificilă, gestionată în loc să fie amânată. O prioritate reală a urmat în loc de încă o oră petrecută rearanjând sarcinile. Progresul devine mai zgomotos decât rafinamentul, iar contactul cu realitatea înlocuiește iluzia controlului. Majoritatea oamenilor își imaginează impulsul ca pe recompensa care urmează după o descoperire. În realitate, totul începe cu mult înainte de descoperire, în deciziile tăcute pe care nimeni nu le sărbătorește. Un fondator care face shipping cu ceva imperfect. Un designer care testează un prototip brut. O echipă care alege claritatea în locul ceremoniei. Aceste momente nu par impresionante, dar înclină întreaga traiectorie. Mitul spune că impulsul necesită inspirație. Realitatea este mult mai simplă. Impulsul necesită onestitate. Onestitatea despre ce contează astăzi. Sinceritate despre ce ai evitat. Onestitate despre diferența dintre intenție și acțiune. Dacă renunți la scuze, avântul are loc să crească. Un singur pas curat și neîncetat este suficient pentru a schimba fizica muncii tale. După aceea, mișcarea încetează să mai depindă de motivație și începe să devină propria sursă de energie.