Versiunea dramatică este "Portofelul lui Satoshi se golește." Întrebarea reală este cât de repede evoluează inteligența, hardware-ul și coordonarea umană una față de cealaltă, mai ales prin infrastructură deschisă și descentralizată, în loc de câteva puncte de blocaj centralizate. Quantum nu este magie. Legea lui Neven era o observație, nu o profeție, iar încălcarea secp256k1 necesită totuși mii de qubiți logici stabili și miliarde de operații coerente. Nu suntem încă în cartierul ăla, dar poți vedea cum se asfaltează autostrada. Chiar dacă apare fizica, semnăturile sunt punctul slab cu mult înainte de hash-uri, iar Bitcoin nu este înghețat pe loc. Semnături hibride sau post-cuantice există deja; Partea dificilă este guvernanța și determinarea oamenilor să migreze efectiv. Lucrurile devin interesante este motivația și automatizarea. Statele naționale precum Coreea de Nord tratează furtul de criptomonede ca pe o strategie de valută străină și nu mai așteaptă hardware-ul perfect. AI-ul este multiplicatorul de forță. Agenții pot deja să verifice lanțurile pentru UTXO învechite, portofele cluster și pot crea phishing de precizie. Gândește-te mai puțin la "un hacker cu o cutie magică" și mai mult la "tranzacționarea de înaltă frecvență pentru spațiu de chei și comportament uman". Dă-i un deceniu și vei avea pipeline-uri de exploit complet automatizate care se înfășoară în jurul oricărei capabilități cuantice existente. La fel se aplică și apărării. AI va sta alături de dezvoltatorii de bază și rețelele descentralizate, cartografiind continuu ieșirile expuse riscului, modelând căile de upgrade și scanând modele de semnare anormale cu mult înainte ca o pauză să devină publică. Ai parte de red-teaming non-stop, condus de AI, pe întreaga suprafață criptografică. Așadar, adevărata întrebare nu este "va fi spart un portofel vechi?" Contează dacă coordonarea accelerată de AI în apărare poate depăși atacatorii accelerați de AI și eventualul hardware cuantic. Aceasta este adevărata cursă: inteligența accelerează ambele tabere, iar ecosistemul învață să se miște mai repede decât riscurile pe care le creează.