Această critică a lui Bruenig la adresa lucrării "fanteziei scandinave" a lui Heckman & Landersø de fapt ratează esența, în opinia mea. H&L a observat că inegalitatea educațională și mobilitatea sunt aproximativ similare între SUA și Danemarca, dar inegalitatea veniturilor/mobilitatea este redusă drastic în Danemarca de către statul asistențial. Bruenig răspunde la asta spunând "ei bine, de fapt, este grozav, și ce? De ce ar trebui să reducem inegalitatea pe calea capitalului uman?" Sunt de acord cu asta, dar pentru Heckman, punctul important este că statul asistențial reduce stimulentul de a urma educația, cu implicația că există un compromis între creștere și echitate. Dar sugerează Danemarca așa ceva? Nu este evident dintr-o măsură simplă precum PIB-ul pe oră lucrată, unde SUA și Danemarca sunt similare.