Există ceva profund greșit în sistemul educațional al Torei și nu știu cum am putea remedia asta. În clasa a VIII-a de Halaha, am început să facem hilchot Hanuka. Un copil s-a plâns că Arabia Saudită începe cu o repovestire a poveștii lui Chanukah și a zis "De ce trebuie să citim din nou asta dacă știm povestea? De ce e acolo?" Așa că l-am întrebat oarecum ironic: "Unde altundeva ar fi trebuit oamenii să citească despre asta? În Megillat Hanuka? Masechet Sufganyot?" pentru că am crezut că este ironic. Și asta a dus la întrebarea sinceră a clasei: "Da, de ce nu există nicio parte din Tanah care să discute Hanuka? De ce nu există mishnayot despre Hanuka?" Am ajuns să-i întreb de ce cred că Cartea Macabeilor etc. nu se află în Tanach față de restul, când s-a întâmplat Hanuka, etc., și am ajuns la concluzia că: Niciunul dintre ei nu știa exact cum sau de ce fusese compilat Tanah. Care era diferența dintre sefarim din Tanach și cărțile care fuseseră respinse? De asemenea, nu știau cu adevărat cum a fost compilată Mishna, ce ar trebui să fie Mishna, de ce nu ar avea sens ca Hanuka să fie inclusă ca rezultat, etc. Am ajuns să avem o discuție detaliată de 45 de minute despre toate acestea, ce a fost nevuah, câți profeți au fost, etc. Problema este... Nu e vorba de curs. Chiar dacă aș merge la Ohalei Torah sau Lakewood și aș întreba un elev obișnuit de clasa a VIII-a, probabil că și ei nu ar ști nimic. Cumva, li se învață aceste lucruri la un nivel foarte de bază când sunt tineri, practic nu sunt reluate și poate pot descompune un tosafot, dar nici măcar nu pot spune de ce a apărut Gemara decât în cele mai vagi detalii, cine le-a compilat, și cu atât mai puțin despre Tosfot, cu excepția faptului că cumva toți sunt nepotul unic al lui Rashi. Da, per total nu știu cum putem rezolva asta. S-a terminat cu tiradura.